Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina a fost ctitorită de logofătul Ioan Norocea, județ al Piteștiului, și soția sa Stana. Aceasta era fiica domnitorului Mircea Ciobanu. Stana era urmașă de Basarabi și de Mușatini. Ioan Norocea, ctitorul, a fost mâna dreaptă – într-ale diplomației și oștirii – a lui Mihai Viteazul. Astfel, Ioan Norocea a fost singurul mare boier român care a participat depotrivă la conducerea celor trei Țări Române.
Lăcașul poartă încă două hramuri, Buna Vestire și Sfinții Împărați Constantin și Elena, ocrotitorii orașului Pitești. Este cea mai veche construcție bisericească păstrată din Pitești, datând din anul 1564. O primă intervenție asupra bisericii a avut loc în 1712. Atunci i s-a adăugat clopotnița, pe cheltuiala logofătului Rizea și a soției sale, Ilinca. O altă restaurare a avut loc şi intre anii 1911 şi 1914. Monumentul mai era cunoscut în vechime și ca Biserica Greci pentru că era foarte aproape de „ulița boierilor” sau „ulița grecilor”. Acestea erau denumirile din vechime ale actualului bulevard I.C. Brătianu.
Fiică a ctitorului, amanta lui Mihai Viteazul
Ioan Norocea și Doamna Stana au avut mai mulți copii. Fetele lor însă, Velica și Zamfira, au rămas în povești demne de romane de succes. Velica, fiica cea mare, căsătorită a doua oară cu nobilul italian Fabio Genga, ajunge în preajma voievodului Mihai. Îi slujește acestuia ca interpret. Tânăra doamnă Velica și Mihai Viteazul ajung să se iubească nebunește. O iubire despre care, în zilele noastre, puțini mai știu.
Doamna Velica îl urmează pe Mihai la Târgoviște. Aici devine sfetnicul lui de zi și iubita sa de noapte. În văzul tuturor, cu o frumoasă și uluitoare inconștiență chiar și pentru vremurile de azi. Voievodul ajunge chiar să le poruncească celor din suită să i se închine. „Ca unei domnițe ce era și ca unei doamne care ar putea fi”. Dar care nu a mai ajuns să fie. Velica dispare din istorie odată cu Mihai Viteazul.
Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina și Prințul Charles
Cea de-a doua fiică a logofătului Norocea, Zamfira, se căsătorește cu Peter Racz (Rațiu) de Galgo. Acesta era diplomat al Împăratului Rudolf al II-lea și, mai apoi, al Principelui Sigismund Bathory. Și Peter Racz a lupat alături de Mihai Viteazul. Tot în luptă a fost și ucis în bătălia de la Șelimbăr din 1599.
Fiul celor doi, al Zamfirei și al lui Peter Racz, Adam, va duce istoria până la Londra. Acesta va deveni înaintașul sau străbunul, pe firul a 12 generații consecutive, al Reginei Elisabeta a II-a și al Prințului Charles. De reținut și că Peter Racz se numără și printre înaintașii ilustrei familii Rațiu. Prințul Charles a vizitat în 2017 mormântul domniței Zamfira, aflat la Teiuș. Iată cum o domniță care se închina în urmă cu cinci secole într-o biserică din Pitești are acum urmași la Londra. Și nu oriunde, ci în Casa de Windsor, locatara Buckingham Palace.
Diaconiconul păstrează fresca de la 1564
În anul 1984, pictorul profesor Dan Mohanu a restaurat complet pictura murală din Diaconiconul bisericii. Astfel, pe boltă şi pe portativul de dedesubt, a fost găsită fresca originală din 1564. Pe portativul de mai jos de acestea s-a descoperit altă frescă suprapusă peste cea originală. Aceasta se crede a fi fost realizată în 1712.
Diaconiconul se află la sudul altarului și este locul de păstrare a veșmintelor clericale.Cel existent la Sf. Mina este un certificat de naştere a bisericii. Iar fresca de la 1564, existentă și acum, trebuie considerată o adevărată comoară a Patrimoniului Național Cultural. Tot cu titlu de raritate este și înfățișarea Mântuitorului de pe bolta Diaconiconului. Acesta apare ca „înger de mare sfat” (Isaia), cu aripi, deasupra cu serafimi şi împrejur, pe portativul de jos, cu ,„îngeri domnii”. Identificarea acestor prezentări s-a făcut prin descifrarea scrisului cu litere slavone vechi.
Sub actuala tencuială s-a păstrat, pe anumite suprafeţe, aspectul exterior iniţial. Vorbim de cărămidă aparentă alternată cu asize de mortar imitând dalele de piatră.
Ascunsă în spatele unor blocuri și uitată parcă de istorie, Biserica Sf. Mina este un loc care trebuie vizitat. Mai ales că se află chiar în centrul orașului Pitești.
4 thoughts on “Istorii piteștene: Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina”