Recea, Argeș – istorii, povești, legende

Comuna Recea este situată în Câmpia Găvanu-Burdea, în sudul județului Argeș, la 45 km de municipiul Pitești, pe malurile râului Teleorman. Are în componență cinci sate: Recea, Deagu de Sus, Deagu de Jos, Goleasca și Orodel. Satele Deagu de Sus și Deagu de Jos se află pe valea pârâului Băidana, un afluent al râului Teleorman. Băidana este aproape secat în perioadele secetoase, dar provoacă inundații atunci când plouă abundent. Lunca acestui pârâu este numită de localnici Valea Săracului tocmai din cauza secării sale în timpul secetelor. Deși pentru unii ar putea părea o localitate banală din sudul prăfuit al Argeșului, Recea este un ținut care nu duce deloc lipsă de locuri și istorii interesante.

Apartenență și organizare administrativă

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gălășești a județului Argeș și era formată din satele Recea de Jos și Recea de Sus, având o populație de 1562 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două biserici și o școală. La acea dată, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Deagu, având 1182 de locuitori în satele Deagu de Jos și Deagu de Sus; funcționau și aici două biserici și o școală primară rurală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Teleorman a aceluiași județ, comuna Recea având aceeași alcătuire și 2095 de locuitori, iar comuna Deagurile având 1731 de locuitori în satele Deagu de Jos, Deagu de Sus și Goleasca.

În 1950, cele două comune au fost transferate raionului Costești din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat, iar comuna Deagurile a fost desființată, satele ei trecând la comuna Recea. Tot atunci, satele Recea de Jos și Recea de Sus au fost comasate formând satul Recea.

Monumente istorice

În comuna Recea se află două monumente istorice de interes național. Unul este monumentul istoric de arhitectură Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1765) din satul Deagu de Sus. Altul este o cruce de piatră datând din 1714 și clasificată ca monument memorial sau funerar și aflată în curtea bisericii.

În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente istorice de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1805), casa Tănăsescu (1937) și casa Marin Corbescu (1930), toate trei în satul Recea, în zona fostului sat Recea de Sus. Tot o casă cu o arhitectură aparte, deși nedeclarată monument, este cea care a aparținut fostului învățător și senator Gheorghe Tătaru. Imobilul se află în satul Recea de Jos și datează de la începutul secolului XX. Tot din prima parte a secolului XX datează și casa Marin N.T. Găină (1938) din satul Deagu de Jos, nedeclarată monument, dar cu o arhitectură unică în zonă,, la fel și casa Tudor Ionescu din satul Deagu de Sus.

Apa rece de la Recea

Numele comunei Recea este legat și de o serie de legende dar și povești adevărate. Astfel, multă vreme s-a spus că este localitatea cu cele mai multe fântâni din județ și chiar din țară. Un record dat atât de numărul mare de fântâni și puțuri ale populației, cât și de cel al izvoarelor cu debit important care ieșeau la suprafață în mod natural. Se spune că și numele Recea vine tot de la apa foarte bună și foarte rece a acestor fântâni. Din păcate, în prezent, apa fântânilor din Recea nu mai este așa bună din cauza foselor neconforme construite de localnici, fose care au compromis pânza freatică din zonă.

Bogătașul care a murit înecat de la un pariu

O altă poveste este cea a unui morar înstărit care a murit înecat în apele Teleormanului în urma unui pariu. Mai exact, se pare că după câteva pahare la un birt din sat, acesta s-a aventurat să treacă Teleormanul direct prin vad, deși apele acestuia erau mult umflate de ploile abundenta din acel an. Totul s-ar fi întâmplat  în urma unui pariu pe care acesta l-ar fi făcut chiar cu propriul frate și cu alți localnici. Din păcate, atât el, cât și caii atelajului cu care a încercat să treaca apa au murit înecați.

Prunii boierului Alboteanu păstrați de comuniști

Probabil unul dintre cei mai înstăriți receni de dinainte de comunism a fost boierul Alboteanu care avea proprietăți în satul Orodel, dar și în multe alte părți, precum și case în Pitești. La Orodel boierul avea o casă și o povarnă pentru a valorifica prunele din livada proprie aflată pe una din pantele însorite ale satului. Atât cazanul și povarna, cât și livada au fost confiscate apoi de comuniști care au continuat aici producția de țuică. Livada, deși îmbătrânită și abandonată de aceștia în cele din urmă, a rezistat parțial până după Revoluție. Atât în comunism, căt și în zilele noastre, locul fostei livezi este numit de unii localnici „la prunii lui Alboteanu”.

Bătrâna care vorbea cu lupii

Tot la Orodel, în zona pădurii din lunca Teleormanului, într-un loc izolat, își avea casa cu peste 70 de ani în urmă o femeie cunoscută pentru priceperea sa în a ajuta tinerele femei care nu reușeau să-și păstreze sarcinile, dar și pe cele care doreau să scape de o sarcină nedorită. Despre această femeie, Anghilina pe numele ei, se povestește că vorbea cu lupii. În iernile grele și geroase de altădată lupii veneau la casa ei și priveau înăuntru prin geamul ferestrei. Din casă femeia le vorbea acestora și astfel lupii nu au spart geamul și nu au atacat-o niciodată. Când a ajuns foarte bătrână, Anghilina s-a mutat în casa fiicei sale din cătunul Corbești, satul Recea de Jos.

Comori care „jucau” în nopți de sărbătoare

Tot la Recea  bătrânii povesteau despre comori care după ce au fost găsite au fost sursă de bunăstare pentru descoperitorii lor din comună. Despre unele se spune că au fost ascunse de haiducii care nu au ocolit deloc zona, iar altele de alți posesori de aur care apoi au uitat de ele ori nu s-au mai întors să le dezgroape. Comorile, ascunse de regulă la rădăcina unor copaci anume aleși își vesteau prezența în noaptea de Rusalii sau alte nopți de sărbătoare. În aceste locuri, în astfel de nopți, apăreau flăcări care „jucau” deasupra locului comorii cu pricina. Mai spuneau bătrânii că nu oricine era chemat de comoară să-i vadă jocul și nu oricine îl vedea era ales să o găsească. Dar cel care o găsea devenea bogat și el, și urmașii lui, așa de valoroasă era aceasta. Cert este că, de-a lungul timpului, în urma săpăturilor arheologice, pe teritoriul comunei Recea au fost descoperite monede și tezaure datând din vremuri străvechi.

3 thoughts on “Recea, Argeș – istorii, povești, legende

    1. Casa lui Tudor Ionescu, Durache după poreclă, o casă foarte frumoasă cu geamlâc în față și camere interesant gândite la vremea lor, din păcate destul de degradată acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Nu, doamnă, n-ați deblocat nimic, doar ați blocat

O doamnă politician, deputat PSD, ne anunță, nici mai mult, nici mai puțin, că partidul său „a reușit să deblocheze cel mai important proiect de infrastructură mare din România”, referindu-se la Autostrada Pitești-Sibiu. Nu, doamnă, n-ați deblocat nimic dumneavoastră, PSD-ul, în ceea ce privește această autostradă, în schimb partidul dumneavoastră […]
Florin Silviu Negru

Subscribe US Now

error: Content is protected !!