În județul care a dat Goleștii și Brătienii, adică izvoarele liberalismului românesc, măreața, mult lăudata și mult pupata în dos prietenie dintre Ludovic Orban și oastea sa argeșeană s-a oprit la dregătoria de viceprimar al Piteștiului, unul care să aducă pacea cu PSD-ul în administrația municipală. Atât s-a putut. În județul care a dat Goleștii și Brătienii, adică izvoarele liberalismului românesc, PNL Argeș nu a fost în stare să se țină fără să se scape în pantaloni decât un an și câteva luni, apoi și-a cedat funcția de prefect altora cu o prostată politică mai sănătoasă. Nici nu contează cum se numește prefectul liberal al Argeșului, contează doar că ar fi trebuit ca o cutumă, o lege nescrisă, un minim bun simț politic să facă în așa fel încât, având guvernarea, PNL să nu cedeze pentru nimic în lume Argeșul. Și nici Bucureștiul, dar pe mine Argeșul mă doare.
În ceea ce-l privește pe Emanuel Soare, atunci când s-a mai vorbit de schimbarea lui, prin august parcă, am scris așa:
„Nu mi-a plăcut numirea lui Emanuel Soare în funcția de prefect de Argeș, mai exact nu mi-a plăcut modalitatea în care a devenit funcționar public, statut necesar și obligatoriu pentru a deveni prefect. Am criticat la momentul respectiv această modalitate publicându-i și punctul de vedere. Nu am nimic cu omul Emanuel Soare, cu profesorul Emanuel Soare nici atât, ci doar cu modul în care persoana Emanuel Soare a ajuns funcționar public și, implicit, prefect de Argeș. Un mod care i-a făcut atunci pe mulți să spună că nu este decât un iepuraș scos din jobenul lui Gelu Tofan și oferit copt și marinat spre promovare lui Adrian Miuțescu. Dar asta e deja istorie.
Aș putea spune acum că pandemia l-a salvat pe Emanuel Soare. Nu știu dacă în condiții normale chiar ar fi fost iepurașul cuiva sau altcuiva, dar pandemia l-a salvat în sensul că l-a lăsat singur în fața funcției. Sau singur cu funcția și, mai ales, cu exercitarea ei. Și asta i-a dat ocazia să arate ce poate. În ciuda tuturor „urărilor de bine” pe care le voi primi pentru acest articol pot afirma acum că Soare s-a descurcat onorabil în condițiile în care mulți indivizi din alte structuri politice, cu vechime în funcții executive, au aprins lumânări și au mulțumit proniei cerești că nu i-au prins vremurile astea în postura de a lua decizii. Întotdeauna e mult mai simplu să comentezi din afara problemei decât să iei decizii din interiorul ei și ca parte a ei. Cât despre cei care nu se pricep deloc la administrație, dar își dau cu părerea de pe margine, păcat în care am mai căzut și eu, recunosc, ce să mai zic… Nu, nu e deloc ușor să te numești Emanuel Soare în vremurile astea, să ai cea mai înaltă funcție executorie din județ, funcție în care ești obligat să iei decizii pentru oameni, nu să decizi, cum fac alții, ce oameni și pentru ce să-i plătești.
Poate că în ieșirile sale publice nu e cel mai bun comunicator, poate că, da, uneori sau de prea multe ori pare unsuros și alunecos, poate că evită răspunsuri, poate că are multe păcate, poate că îi e teamă câteodată să spună lucrurilor pe nume pentru că lucrurile acelea ating soarta oamenilor – v-ați gândit? – dar cine se oferă să-i ia locul, o săptămână măcar, acum într-un județ cu problemele Argeșului? Cineva de la alt partid, altcineva din PNL, vreun jurnalist, vreun comentator de pe Facebook? Să fim serioși! Eu, jurnalistul care l-am criticat pentru modul în care a fost numit, nu m-aș băga nici pentru un salariul zilnic de zece ori mai mare decâr salariul său lunar. Sunt prezent pe un grup de comunicare din care fac parte cam toți jurnaliștii argeșeni plus prefectul și comunicatorii de la Prefectură. Poate că și acolo prefectul mai are păcate de comunicare și relaționare, dar ne-a răspuns de fiecare dată, atât cât a putut și atât cât s-a priceput, solicitărilor legate de ceea ce se numește Instituția Prefectului. Poate nu ne-a dat cele mai spectaculoase răspunsuri, poate nu au fost toate știri de presă, dar ni le-a dat, de multe ori când și unde i-am solicitat noi să ni le dea. Pentru toate astea, eu, jurnalistul și cetățeanul care nu e în pielea lui, ci comod în fața laptopului personal de acasă, îi înțeleg și accept o parte din păcate. În fine…
Înțeleg că plecarea din funcția de prefect a lui Emanuel Soare ar fi iminentă în condițiile în care ar urma să fie candidatul liberalilor pentru șefia Consiliului Județean. Ce să zic? Plecarea asta mă sperie pentru că oricine ar veni poimâine în locul său va trebui să învețe foarte repede și foarte bine, în doar câteva zile, tot ce a învățat Soare în jumătate de an de la numire. Atât de mult s-a condensat timpul din cauza coronavirusului! Emanuel Soare a preluat pandemia de la zero, cine vine în locul lui preia gestiunea de la 100 de cazuri noi zilnic. Nu e de glumă!”
Da, acum plecarea din funcția de prefect a lui Emanuel Soare chiar e iminentă și plecarea asta mă sperie din nou. Pentru că se întâmplă în plin proces de vaccinare a populației și în fața unor noi valuri epidemice cu tulpini mult mai rele decât cea pe care o cunoaștem. Mai mult decât atât, oricine ar veni mâine, poimâine în locul său va trebui să învețe foarte repede și foarte bine, în doar câteva zile, tot ce a învățat Soare în mai bine de un an de la numire. Atât de mult s-a condensat timpul din cauza coronavirusului! Iar în locul lui Soare sunt semnale că va veni cineva care nu a participat în nici un fel în ultimul an de zile la gestionarea crizei sanitare în Argeș.
Dar să ne liniștim și să-i spunem lui Brătianu, oricare ar fi el, să nu cumva să-i vină ideea să se trezească din morți pentru că va regreta amarnic, nu prea va mai găsi liberali sub dealurile Piteștiului. Dar Brătianu poate dormi totuși liniștit, în capitala județului care i-a dat pe el și ai lui și pe Golești, adică izvoarele liberalismului românesc, un liberal maxim a propus ca piața de lângă Casa Albă să-i poarte numele. Măcar atât. Nu va avea bietul Brătianu Prefectura, dar va avea Piața Prefecturii. Deși nici asta nu e sigur.
3 thoughts on “Brătianu poate dormi liniștit”