Două statui din Pitești au istorii cel puțin interesante, ca să nu spun ciudate. Țăranul Român zace uitat într-o intersecție anonimă din oraș. Brătianu i-a luat locul și soclul în Grădina Publică. Nici una, nici cealaltă, nu are în prezent toate detaliile cu care a fost gândită. Și pare că nici nu mai interesează pe nimeni de aceste amănunte. Dar să ne reamintim cum s-a ajuns aici.
Cum să pierzi un „I” de la Ion
În 2004, la iniţiativa unor consilieri locali liberali, Consiliul Local Piteşti vota în unanimitate aprobarea pentru 2005 a obiectivului de investiţii „Statuie I.C. Brătianu”. Așa a votat Consiliul, dar liberalii doriseră altceva. Mai exact, realizarea statuii lui Ionel (Ion I.C. Brătianu), nu a tatălui, Ion C. Brătianu. Doar că, în bunul spirit administrativ național și local, în iureșul dezbaterilor din Consiliul Local, s-a pierdut un… ,,I’’.
Așa că de la Ion I.C. Brătianu a rămas doar Ion C. Brătianu, adică tatăl în locul fiului. Chiar și așa, consilierii liberali s-au declarat mulțumiți că s-au ales totuși cu unul din cei doi Ion Brătianu.
„Cearta” statuilor pe soclul din Grădina Publică
Proiectul câștigător a fost cel al sculptorului craiovean Lucian Irimescu. Acesta a realizat o lucrare monumentală, din bronz, de 4 metri înălţime. În atelierul său din Parcul Romanescu din Craiova, artistul s-a văzut nevoit să scoată podeaua. Ba, chiar să facă și o groapă de 1 metru pentru a avea loc mulajul în ghips. Pentru turnarea în bronz a fost aleasă o veche turnătorie austriacă din Arad. Odată terminată statuia, urma amplasarea la Piteşti.
A izbucnit o veritabilă şi dură dezbatere publică pe tema locului de amplasare. Chemat să-și spună opinia, sculptorul Irimescu a optat pentru Grădina Publică, în locul și pe soclul Monumentului „1907”. Decizia a aprins spiritele. A fost făcut public și un memoriu semnat de zeci de angajaţi ai Muzeului Judeţean Argeş pentru păstrarea statuii ,,1907’’ la locul ei. O statuie pe al cărei soclu trona, la 18 ani de la evenimentele din 1989, o inscripţie ce înfiera capitalismul și regimul burghezo-moşieresc. Dar zarurile fuseseră aruncate și Brătianu a luat locul Țăranului Român în mai 2007. Cam la 100 de ani de la 1907.
Brătianu „susținut” de luptării împotriva capitalismului și moșierismului
Din păcate, nu s-a putut scoate şi soclul statuii ,,1907’’, Brătianu fiind urcat pe acesta. Astfel, nu s-a mai realizat un nou soclu după planul și viziunea sculptorului Lucian Irimescu. Ciudat este că pe lateralele postamentului există și astăzi două basoreliefuri ce nu trebuie distruse. Ele fac parte din ansamblul monumentului realizat de sculptoriţa Veturia Ilica în 1957 şi dezvelit la Piteşti la 5 martie 1960.
S-a încercat în zadar scoaterea basoreliefurilor fără a fi distruse, dar nu s-a reușit. Și astfel, Brătianu este și astăzi „susținut” de luptării împotriva capitalismului și moșierismului reprezentați în cele două basoreliefuri. E drept că acestea au fost acoperite o vreme cu două drapeluri tricolore, dar… tot acolo erau. Acum sunt la vedere și într-o simbioză artistică de-a dreptul stranie cu statuia marelui om politic.
Țăranul Român ar putea dirija circulația în intersecție
Începând din 2007, Țăranul Român, piesa centrală a Monumentului „1907”, zace uitat într-o intersecție anonimă. Cu puțină fantezie ni-l putem chiar imagina dirijând circulația în zona fostului havuz de apă din nordul orașului vechi. Și el este flancat de două steaguri, dar așezate regulamentar. Așadar, statuia Țăranului Român, deja parțial acoperită de mușchi și licheni, înfruntă vremea și vremurile uitată de aproape un deceniu și jumătate.
Monumentul a fost dezvelit în 1960 în Grădina Publică, devenită ulterior Parcul 1907, redevenită Grădina Publică după 1989. Operă a sculptoriței Veturia Ilica, Monumentul „1907” este realizat în piatră și pare sortit unei istorii nedrepte. Chiar dacă lucrarea are statut de monument, dar împreună cu soclul de sub… Brătianu. Un monument condamnat să moară pe un soclu ordinar din beton.
