Numeroase centre industriale din România se confruntau cu tot mai multe probleme de funcționare comunism, un motiv fiind și furturile care aveau loc frecvent, potrivit adevarul.ro. Mai exact, vorbim de devalizarea componentele prețioase ale instalațiilor de producție, componente care ajungeau adesea să fie traficate pe piața neagră, în afara țării. Una din „mărfurile” preferate de mafia ultimului deceniu al comunismului era, argintul industrial, care devenise o marfă de contrabandă căutată intens de hoții români. În general, traficul de metale prețioase folosite în industrie a îmbogățit în timpul regimului Ceaușescu membri ai unor rețele infracționale bine organizate, de multe ori cu acceptul și complicitatea șefilor unităților industriale și chiar al organelor judiciare și de securitate.
Aproape 4,5 tone de argint industrial furate de la Electroargeș în anii ’80
Furturile de argint industrial, un metal adus din import și folosit în industrie datorită conductibilității sale electrice, deveniseră la ordinea zilei și făceau ca unele instalații chiar să nu mai poată fi folosite în anii ’80. În acest context, la întreprinderea Electroargeș din Curtea de Argeș, o rețea de hoți făcuse pagube de peste șase milioane de lei, din furtul a peste 4,4 tone de argint industrial primit de uzină în cutii, ca pastă sau pulbere. Unii muncitori au profitat de ocazie pentru a scoate ilegal argintul din magaziile întreprinderii, paznicii și unii dintre șefii uzinei închideau ochii în fața infracțiunilor.
„Cum era scoasă din întreprindere pasta de argint? Paza, în întreprindere, era ca şi inexistentă. Şi când era, totuşi, pază, hoţii o scoteau prin locuri dosnice. Într-o noapte, Viorel Ioniţă şi Constantin Tuţescu au transportat peste gard 18 cutii cu pastă. Cu cât credeţi că-l vindea Ioniţă? Cu 60 de bani gramul. Cel mai mult a luat 1.500 lei pe kilogram. în schimb, intermediarii ajunseseră să-l vindă şi cu 6.000 lei kilogramul. Vânzându-l la preţuri derizorii Ioniţă a câştigat pînă în 100.000 lei, alegându-se doar cu un Trrabant. Argintul era vândut unor traficanţi din Bucureşti şi din judeţele Ilfov, Timiş şi Teleorman”, informa România Liberă, în 1981, citată de adevarul.ro.
