
Așa cum nimic nu e întâmplător în lumea asta, astăzi, 30 martie, la sediul Asociației Pro Basarabia și Bucovina se lansează o carte eveniment atât prin momentul apariției sale, cât și prin subiectul său. O carte care, deși nu pare spectaculoasă la prima privire, aduce cu ea o serie de surprize cu totul aparte. Dar să începem cu începutul.
Amintiri vechi de aproape 80 de ani
În toamna anului trecut un prieten m-a rugat să fac corectura, ilustrarea și așezarea în pagină pentru o carte a unei rude apropiate, un unchi. Am acceptat și astfel am intrat în posesia unui „manuscris” în format electronic semna de Vladimir Goncearu. Autorul a decis să rememoreze și să aștearnă pe hârtie povestea refugiului său și al familiei sale din anul 1944, atunci când au părăsit Basarabia fugind din calea ocupanților sovietici. Astfel, întâmplările și trăirile unui copil de 8 ani văd lumina tiparului în mod neașteptat 78 de ani mai târziu. Spuneam că suntem în fața unui cumul de surprize. În primul rând, Vladimir Goncearu își face debutul literar la venerabila vârstă de 86 de ani. Un fapt cu totul inedit dacă nu cumva chiar un record, cel puțin pentru România.
O carte bine așezată în timp
Tot inedită este și temporalitatea cărții, atât în ce privește acțiunea, cât și momentul apariției. Astfel, acțiunea se petrece în aceeași perioadă a anului în care are loc lansarea cărții. În fine, poate cel mai surprinzător lucru este acela că „Fugar în propria-i țară” este o carte care apare în zilele în care milioane de copii și de familii din Ucraina trec prin drama trăită de Vladimir Goncearu și familia sa în urmă cu 78 de ani. Iar asta se întâmplă, din nou, în aceeași perioadă a anului ca și atunci.
Talent narativ incontestabil
Chiar de la începutul lecturii rândurile dispar și ochii minții încept să vadă imaginile de atunci, ceea ce îl recomandă drept un foarte bun narator pe Vladimir Goncearu. Se perindă prin mintea cititorului cadre cu băiețelul chemat de mama lui de la joacă pentru a pleca pentru totdeauna de acasă, cu locurile natale, imagini pastelate, chiar referiri istorice plasate inspirat, cadre cu prima lui călătorie cu trenul, din păcate în postura de copil refugiat, cu sosirea în Gara de Nord și bombardarea acesteia, precum și toate cele ce au urmat instalării definitive într-o Românie fără Basarabia. Trebuie menționat că eroul principal al poveștii, Valentin, este chiar autorul, dar cred că asta s-a subînțeles deja.
În concluzie, „Fugar în propria-i țară” a lui Vladimir Goncearu este o carte care merită și trebuie citită, cu atât maimult în vremurile pe care le trăim.