Șansa noastră la reformă

Florin Silviu Negru
Editorial de Florin Silviu Negru

Țările sunt conduse și administrate politic, oriunde s-ar afla ele și oricum s-ar numi ele. Chiar și dictaturile funcționează după niște principii politice, de dreapta sau de stânga, e drept că duse la extrem. Așadar, vrem nu vrem, politica ne guvernează viața, chiar și pe cea personală în bună măsură. O viață mai bună înseamnă un stat mai bun, iar un stat mai bun, o administrație mai bună înseamnă capabilitatea de a accepta și promova reforma adică evoluția, dezvoltarea. Închizând cercul, reforma statului și a administrației depinde semnificativ de capacitatea de reformă politică, de reformare a partidelor politice. În țările dezvoltate și din punct de vedere politic chiar și partidele conservatoare și ultra-conservatoare s-au reformat de-a lungul timpului.

Ce se întâmplă în România, cât de implicate pe drumul propriei reformări sunt partidele noastre? Mai deloc, aș spune. La noi sunt patru partide mari și late care influențează politica națională, PSD, PNL, USR+ și UDMR. Să le analizăm pe rând.

PSD și UDMR sunt încă în faza de partide nereformabile. Social-democrații, deși par să se fi desprins de epoca și oamenii lui Dragnea, mimează doar reforma. Iar aceasta se vede cel mai bine în teritoriu în localitățile și județele unde dețin controlul. Vechile metehne funcționează în continuare, sunt încurajate de la centru în continuare și, atunci când vor reveni la guvernare, le vor reinstitui la nivel național. Cel puțin așa se vede acum și se mai vede că din PSD nu pare să se ridice un lider viitor care să vrea și să poată cu adevărat să reformeze partidul. De aceea, ca și în trecut, fiecare guvernare social-democrată va fi și cea mai puternică frână pusă reformei statului român.

În ceea ce-i privește pe maghiari, lucrurile sunt simple. Ei au o agendă fixă și bine stabilită încă de la înființarea UDMR în 1990. În aceste condiții, nevoia de reformă internă nu este stringentă, iar schimbările și evoluțiile din interiorul formațiunii sunt dictate de gradul și ritmul îndeplinirii agendei propuse și adoptate în urmă cu 31 de ani.

De la PNL te-ai aștepta să fie cel mai reformat și cel mai deschis la reformă partid românesc. Nu este. Cele întâmplate duminica trecută la Pitești arată aceasta. Cu lideri precum cei de acum de la Argeș, ca să rămânem în plan local, PNL devine la fel de opus la reformă ca și PSD. Cu care, de altfel, pare să se afle într-o dulce și călduță comuniune consensuală, ca să nu zic direct amantlâc, atât la nivel național, cât și local. Deocamdată. Ferocitatea, ura și încrâncenarea cu care, ca și în PSD, „vechea gardă” penelistă se opune schimbării și reformării partidului spune multe despre cât de liberali sunt de fapt cei care conduc acum PNL: Modul lor de funcționare este mai degrabă cel al PSD decât cel al unui partid liberal.

USR+ ar fi trebuit să fie un altfel de partid. E drept că fiind o formațiune relativ nouă încă își caută drumul, încă nu știe pe ce lume e din multe puncte de vedere și încă mai învață și politică, și administrație. Cu toate acestea, și aici au început să apară dinozaurii de partid. USR+ punctează însă la Transporturi, minister aflat în portofoliul acestui partid. Cu un ministru înjurat copios de toți opozanții la reformă și dezvoltare, România are acum cele mai multe și mai mari șantiere de construcții și modernizări pentru infrastructura rutieră și feroviară de după 1989. Și sunt șantiere unde se lucrează pe bune, nu unde se spun borduri în mijlocul câmpului pentru poză cum făceau Dragnea și Olguța cu doar doi ani și ceva în urmă, după care își luau cățeii și bordurile și își vedeau de afacerile lor cu insule beline și alte cele. Dar cu o floare, fie ea și la Transporturi, nu se face primăvară. Și dacă și-ar dori cu adevărat reforma administrației și a statului, useriști nu au cum să o realizeze. Nu, atâta vreme cât aliații lor, liberalii, își atacă partenerii de coaliție și fac jocuri subterane cu PSD. La asta se adaugă, repet, faptul că și USR+ devine la rândul său, încet și sigur, un Jurassic Park politic.

Și atunci ce e de făcut? Ce șansă de reformă, evoluție și dezvoltare mai are România? Una singură, să promovăm, să ajutăm și să votăm Bolojanii din fiecare comunitate în parte. Adică acei oameni a căror principală țintă nu este propășirea de partid și personală, ci dezvoltarea și modernizarea comunității din care fac și ei parte. Și nu pe Facebook, ci în viața reală, Facebook e o minciună și nimic mai mult. Să revenim, așadar, în viața reală și urmăm doar acei oameni care merită să fie urmați. E singura șansă la reformă și la progres a României.

2 thoughts on “Șansa noastră la reformă

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Robaia – Grădina Cerului pe pământ argeșean

Mânăstirea Robaia se află pe valea cu același nume, între codrii seculari și colinele înalte din zona central – nordică a județului Argeș. Se spune că din pământul codrilor și al munților Robaiei răsar la tot pasul oasele pustnicilor și al sfinților care și-au trăit sihăstriile aici. Nu răsar pentru […]
Mănăstirea Robaia

Subscribe US Now

error: Content is protected !!