Doamna Șoșoacă pare să se îndrepte încet și sigur spre anonimatul politic. Lucru deloc surprinzător dat fiind că domnia sa este cam a nimănui. Plus că, în materie de anvergură politică, verifică din plin o vorbă din fotbal. Adică s-a născut talent și va muri speranță. De ce? Simplu, pentru că doamna în cauză este a nimănui.
Vadim Tudor era al României Mari. Ziarul România Mare care vindea tiraje uriașe. Era și al altor structuri, tribunul. Dan Diaconescu a fost al OTV-ului. Și al poporului, în capul lui. Un popor care l-a uitat însă pe „domnul Dan” imediat ce acesta a căzut. Dan Voiculescu este al Antenelor. Cândva și al altor structuri. Din păcate pentru el, Antenele n-au reușit să-l atât de sus pe cât și-a dorit. Și nici să-l scape de pușcărie. Din fericire pentru noi. Dar doamna Șoșoacă? Dânsa e a nimănui, e Șoșoaca nimănui. N-are ziar, n-are televiziune, n-are nici măcar un partid care să-i acompanieze strigătele. E senator din întâmplare și atât. Și de aceea se află deja în chip ireversibil pe calea anonimatului politic.
Țipetele și falsele lozinci cu pretenții de adevăr absolut nu mai impresionează pe nimeni. Nici măcar pe românii care nu pot sau nu vor să-și desprindă ancora de comunism. Chiar și nostalgicii într-ale vremurilor de rit sovietic doresc un altfel de discurs. Așadar, nici prea a poporului pe care îl clamează nu prea e doamna Șoșoacă. N-are ziar, n-are televiziune, n-are partid, n-are popor. E a nimănui.
Și nici partidul din care s-a născut politic, AUR, nu se simte prea bine. Sunt tot mai multe vocile care îi prevăd un viitor cam ca al PPDD-ului lui Dan Diaconescu. Sau, în cel mai fericit caz, unul precum cel al ALDE, PC, PUR, UNPR, etc… Și aceasta pentru că, din nou, discursul patriotard ieftin și țipat nu mai impresionează pe nimeni. Nici pe cei mai patrioți dintre patrioți în sensul cel mai sovietic posibil al cuvântului.
În rest, politica și nația română se simt bine. Atâta timp cât doamna Șoșoacă rămâne a nimănui.
