De la brutar la vătaf de căluș – Povestea lui Petre Măsală, primul Tezaur Uman Viu al Argeșului 

Petre Măsală, vătaful călușarilor din Stolnici și primul Tezaur Uman Viu al Argeșului, ne-a părăsit la acest sfârșit de săptămână. În urmă cu trei ani și jumătate documentam și publicam povestea acestui argeșean de excepție. Așadar, în cele ce urmează vă invit să citiți povestea lui Petre Măsală, așa cum am aflat-o eu atunci.

La final de vară, în anul 2020, Comisia Națională de Salvgardare a Patrimoniului Cultural Imaterial din cadrul Ministerului Culturii îl declara pe Petre Măsală, vătaful de căluș din Stolnici, Tezaur Uman Viu. Această recunoaștere nu însemna însă decât punctul final al unui proces care a durat ani de zile și care a implicat oameni și instituții. Artizanul, promotorul și coordonatorul acestui proces este profesorul Sorin Mazilescu de la Universitatea din Pitești și conducătorul Centrului Creaţiei Populare Argeş, atunci când această instituție nu fusese încă desființată de vremelnicii administratori ai acestui județ. Un aport demn de menționat l-a avut Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu”, prin directorul acesteia de atunci, profesorul Octavian Sachelarie, Asociația Folcloriștilor Argeșeni „Constantin Rădulescu Codin” prin coordonatorul său, profesorul Adrian Sămărăscu, tot de la Universitatea din Pitești, și Cercul de Etnografie și Folclor „Adriana Rujan” al UPIT coordonat, de asemenea, de profesorul Sorin Mazilescu. 

Petre Măsală – brutarul care frământa pământul cu pașii călușului 

Petre Măsală sau, după poreclă, Sbinghili, s-a născut la 2 octombrie 1940 în  comuna argeșeană Hârsești. A urmat 4 clase până în armată la Hârsești și încă 4 clase la Stolnici în anii 70, „la bătrânețe”. Creștin-ortodox, Petre Măsală a fost brutar (meseria a învățat-o în armată, între 1959-1961, la Bacău și Plenița, de unde a primit diplomă de brutar). După armată a fost zilier la CFR până în 1965, din 1965 a fost brutar în satul Pădureți, comuna Lunca Corbului, din 1967 se transferă pe același post în satul Fâlfani, comuna Stolnici, iar din 1969 până în 1995, când se pensionează pe caz de boală, ocupă postul de brutar principal în satul Stolnici, comuna Stolnici, la Cooperativa de Consum. Totodată, artistul popular a fost și instructor la Şcoala de Arte şi Meserii din Piteşti, clasa externă Stolnici. Din 1955 este dansator-călușar, iar din 1962, până astăzi, vătaf al călușarilor din Stolnici și, bineînțeles, agricultor. 

A intrat în ceata călușărească la 15 ani 

Petre Măsală a  învățat dansul călușăresc de la bătrânii satului. Îi plăcea foarte mult să îi însoțească de Rusalii prin bătăturile caselor și să îi vadă cum dansează. Mai mult, este cooptat de aceștia în ceata călușărească la vârsta de 15 ani, în 1955, până atunci neavând voie, chiar dacă știa să danseze. Astfel, din 1955, a fost nelipsit de Rusalii din curțile oamenilor din Hârsești. Ultima oară când s-a prezentat public în această postură a  fost în 2019, tot de Rusalii, în satul Stolnici și în Pitești, pe stradă. 

În urmă cu 62 de ani devenea vătaf de căluș primind bățul de căluș din lemn de corn datat 1934 

A fost solicitat în decursul anilor de când a jucat călușul la nenumărate serbări câmpenești, aproape nu este casă din Hârsești și Stolnici în care să  nu fi intrat și să fi jucat dansul călușăresc. În 1962 când devine vătaf de căluș și joacă în curtea unui vestit călușar din Padureți, Ivănuș Boier, care a fost la Londra, primește poate obiectul cel mai de preț, bățul de căluș al acestuia, din lemn de corn, datat 1934. Voia să ia acest băț de căluș în mormânt alături de el că poate o „juca și pe lumea cealaltă”, după cum singur a spus tuturor. În anii de după Revoluție este solicitat să danseze și la nunți, cumetrii (botezuri) sau alte petreceri de cei cărora le place și iubesc dansul călușăresc. A participat la aproape toate manifestările de gen organizate în județul Argeș și în București, unde este invitat să concureze și să facă demonstrații de măiestrie, de la Cântarea României, începând cu 1977, și până la Festivalul național al ansamblurilor folclorice și formațiilor de călușari Dumitru Tudor – Refu, ediția a IX, patruzeci de ani mai târziu, în 2017, la Costești-Argeș. A primit în tot acest timp nu mai puțin de 39 de premii, diplome și distincții începând din 1969 și până în 2017. 

A transmis dansul călușăresc generațiilor următoare 

Sute de copii și maturi din Stolnici și Hârsești au învățat de la Petre Măsală secretele dansului călușăresc. În cei 10-15 ani de după pensionare când s-a preocupat să-i învețe pe copiii Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti, clasa externă Stolnici, a transmis acest dans la generații de copii. La Stolnici este o aplecare aparte spre dansul călușului, aproape fiecare casă, unde sunt copii de școală, are copii în grupele de călușari. Petre Măsală are patru copii: Anton, Florina, Gabriela și Dana, dar, din păcate,  niciunul nu a îmbrățișat dansul călușăresc, dar toți frații lui au jucat călușul, cel mai bine evidențiindu-se Ion Măsală. 

Profesorul Sorin Mazilescu: „A fost o muncă imensă și fascinantă” 

Despre întregul parcurs al lui Petre Măsală de la copilul de ceferist din satul Hârsești până la Tezaurul Uman Viu, am discutat în 2020 cu profesorul Sorin Mazilescu, cel care a muncit pentru această idee și care ne-a pus la dispoziție și cele necesare documentării acestui articol. „Primul pas pentru recunoașterea lui Petre Măsală ca Tezaur Uman Viu, primul și deocamdată singurul (n.r.: în 2020) argeșean în această postură, l-am făcut în anul 2009. Au urmat, iată, unsprezece ani de muncă pe cât de elaborată și de grea, pe atât de interesantă. Au fost ani de documentare și de transcriere până în cel mai mic amănunt a tot ceea ce înseamnă Petre Măsală pentru călușul argeșean și cel românesc. Practic am documentat și am atașat la dosarul său absolut tot ce a însemnat atât viața sa de țăran autentic din satul Hârsești, cât și viața sa de artist autentic al dansului călușăresc de data aceasta. Absolut tot, de la familie cu înaintași și urmași, la rude mai îndepărtate sau mai apropiate, vecini, cunoscuți, parteneri de joc călușăresc, costumele de dansator, proveniența și autenticitatea lor, până la acel băț de vătaf cu care spune că vrea să se îngroape. Zeci de ore de discuții cu domnia sa și cu cei care îl cunosc despre viața și activitatea sa de călușar. Despre toată această poveste și tot acest efort pe care l-am depus pentru ca Petre Măsală să devină primul Tezaur Uman Viu al județului Argeș s-ar putea scrie o carte întreagă. Nu mai vorbesc despre partea tehnică în care sunt cuprinse zeci de fotografii, documente, filmări și așa mai departe sau despre partea oficială, birocratică foarte stufoasă care a fost necesară pentru a putea ajunge unde suntem astăzi. Ne-ar trebui zile întregi poate ca să vă pot arăta pe îndelete tot ceea ce conține argumentația care a stat la baza propunerii și ulterori a declarării lui Petre Măsală, Tezaur Uman Viu. A fost o muncă imensă, dar fascinantă în același timp.” 

One thought on “De la brutar la vătaf de căluș – Povestea lui Petre Măsală, primul Tezaur Uman Viu al Argeșului 

  1. Un fenomen, într-adevăr,L-am văzut la o emisiune la T.V.Sperăm să aibă urmași demni de renumele său.Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Next Post

Comuna Lerești a devenit stațiune turistică de interes local 

Vineri,16 februarie, Guvernul României a adoptat o Hotărâre pentru aprobarea atestării unor localități sau părți din localități ca stațiuni turistice de interes național și local, precum și modificarea și completarea HG nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor și criteriilor de atestare a stațiunilor turistice. Printre localitățile aflate pe această listă se […]
Lerești

Subscribe US Now

error: Content is protected !!