Inginerul Eugeniu Mazilu a fost, rămâne, omul despre care, cunoscându-l, pot spune că era foarte aproape de combinația ideală a ingredientelor care dau suma, întregul, personalității unui individ. Deopotrivă serios și boem, avea tot timpul la îndemână o poantă bună, dar și o ironie fină, o vorbă de apreciere unde era cazul, dar și o critică bine argumentată acolo unde lucrurile nu erau cum trebuiau să fie. Eugeniu Mazilu era croit dintr-un amalgam echilibrat și plăcut de calități umane, era omul cu care nu te plictiseai niciodată și pe care îți doreai întotdeauna să-l reîntâlnești.
Un aristocrat din alte vremuri
Un singur lucru nu cred că i s-a potrivit pe deplin, epoca în care a trăit. Mi l-am închipuit mereu ca fiind din alte vremuri, care i-ar fi răsplătit mult mai mult spiritul creator. Fie Belle Époque, fie perioada interbelică, l-ar fi meritat din plin. Zâmbetului său șarmant și inteligent i s-ar fi potrivit de minune un joben, un frac și un baston, nu pentru sprijin, ci pentru distincție. Deși majoritatea cunoscuților îi spuneau Nea Jenică atunci când vorbeau despre el, cred că mult mai potrivit ar fi fost Conu’ Jenică. Pentru că, înainte de orice, Eugeniu Mazilu era un boier, în sensul nobil al cuvântului. În altă epocă ar fi putut fi, simultan, boier prin noblețe, aristocrat prin atitudine și ținută, constructor prin creație și deschizător de școală prin experiență și deschiderea către oameni. Dar și așa, în vremea și vremurile sale a fost, cum spune românul, omul care a sfințit locul. Prin ce a făcut ca om și ca iginer constructor.
A construit o bună parte din Piteștiul modern
Spitalul Județean, sediul fostului Tribunal, acum al Judecătoriei Pitești, sediul fostului Centru de Calcul, acum al Facultății de Științe Economice și Drept, sediul Poliției Județene, sunt doar câteva exemple de clădiri din Piteștiul contemporan care au fost construite sub coordonarea inginerului Mazilu. Acestora li se adaugă zeci de școli, grădinițe, săli de sport, restaurante, sedii de instituții publice și sute de case și blocuri de locuințe. Aproape că nu e loc din Piteștiul modern care să nu poarte urmele și amprenta profesională a inginerului constructor Eugeniu Mazilu. Și alături de Pitești, toate orașele Argeșului și multe din comunele județului îi poartă amprenta în edificiile lor. Dar nu doar Piteștiul sau Argeșul de azi poartă „marca” Mazilu, ci și zeci de clădiri și monumente istorice de a căror salvare, renovare și restaurare s-a ocupat îndeaproape. Clădirea Restaurantului Argeșul, în prezent sediul magazinului Zara din centrul orașului, este un astfel de monument.
Îndrăgostit de meseria sa
Eugeniu Mazilu și-a iubit cu pasiune meseria. În cei peste 20 de ani în care am comunicat, majoritatea întâlnirilor noastre neprogramate, cele întâmplătoare, se consumau în preajma unor clădiri care într-un fel sau altul îi purtau amprenta. De fiecare dată îmi spunea câte o povestea despre o construcție sau alta. O făcea cu atâta pasiune și însuflețire și privea cu atâta ardoare acel edificiu încât ai fi zis că vorbea despre femeia iubită și nu despre o clădire, banală poate pentru mulți care treceau pe lângă ea. Chiar și după pensionare a continuat să fie constructor și restaurator. De fiecare dată când îl sunam, îmi răspundea invariabil: „Tu știi unde sunt eu acum?”. Și imediat îmi povestea bucuros despre clădirea a cărei construcție sau renovare o supraveghea. Era o încântare să-i asculți fericirea din glas.
Cum ar fi fost dacă devenea primarul Piteștiului?
Dragostea sa pentru construcții și meseria de inginer constructor i-a adus și recunoașterea ca specialist de excepție, o recunoșatere care nu a fost doar locală și națională, ci a trecut mult și dincolo de granițe. În consecință a deținut de-a lungul timpului mai multe funcții executive în domeniu, printre care și cea de șef al Inspectoratului Teritorial în Construcții. Grație acestei recunoașteri, în anul 1996 i s-a propus și a acceptat să candideze pentru funcția de primar al Piteștiului. Din păcate, piteștenii nu l-au ales atunci, ocupând locul trei la acel scrutin. Sunt convins că dacă ar fi avut câștig de cauză, primarul Eugeniu Mazilu și constructorul Eugeniu Mazilu nu ar fi dat gir haosului arhitectural și urbanistic care a pus stăpânire apoi pe orașul Pitești. N-a fost să fie.
Omul Eugeniu Mazilu s-a născut în 1941 la Ungheni și a murit în 2016 la Pitești. Constructorul Eugeniu Mazilu trăiește și azi și va trăi încă multe zeci și sute de ani prin construcțiile sale, construcții între zidurile cărora trăiesc și muncesc câteva sute de mii de oameni.
Un Mare OM, un Mare Domn, de un Caracter și de o Omenie “fără margini”. Un OM de Excepție. Păcat că a plecat devreme. Dumnezeu să-l Odihnească.