Corneliu Niţă, primul student mort în Experimentul Piteşti, a fost comemorat azi în Cimitirul Central din Bacău. El a fost primul student din generaţia naţionalistă interbelică ucis de comunişti în închisoarea reeducării de la Piteşti. Tânărul era student la Politehnică în Iaşi şi la Facultatea de Drept.
„Văzând că nu voia să vorbească, au început să-l bată la tălpi, fără să-l descalţe. Loviturile primite prin încălţăminte sunt mult mai violente. Pentru că durerile se localizează în special la cap. Apoi l-au pus să facă manej, lovindu-l din nou cu pumnii, până când a căzut iarăşi în nesimţire. Ţurcanu turba de furie văzând că nu putea scoate de la el nici un cuvânt. Nu mai întâlnise până atunci atâta putere de rezistenţă la nici unul dintre torturaţi. Noi, care asistam la scena aceasta de groază eram cu sufletele crispate.
Bestialitatea călăilor a întrecut orice imaginaţie în supliciul aplicat sărmanului copil. Ţurcanu se plimba furios şi se gândea la o nouă metodă de schingiuire. Îl auzim că dă ordin să i se lege mâinile la spate. Îi face semn lui Vasile Puşcaşu, namila care avea cea mai mare forţă dintre ei, să-l ridice în sus. Urcându-se în picioare pe marginea priciului, Puşcaşu îl prinse de mâinile legate şi răsucindu-i-le, îl suspendă în aer, într-o poziţie care sugera imaginea crucificării. Bietul copil a mai avut puterea să scoată un strigăt sfâşietor în momentul când i s-au luxat braţele. Apoi făcea eforturi disperate să tragă aer în piept. În jurul lui, vreo patru sau cinci torţionari îl loveau cu ciomegele. Cu un sadism îngrozitor, peste cap, peste picioare, într-o infernală poftă de distrugere a vieţii.
După câteva zeci de lovituri, i-au dat drumul să cadă de la înălţime. S-a prăbuşit inert, cu faţa la pământ, fără să se mai poată mişca din loc. I-au dezlegat mâinile ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulaţiile complet zdrobitei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără şir şi ciomăgarii din jurul lui făceau haz. (…) Sunase stingerea demult şi ne băgasem cu toţii sub pături.
Maltratat până în ultima clipă a vieții
Plantonul care rămăsese de veghe avea sarcina să-i dea unele îngrijiri lui Cornel peste noapte. N-a mai fost însă nevoie, pentru că, puţin timp după aceea, a intrat în comă. Vădit alarmat şi neştiind cum să procedeze, plantonul şi-a luat inima-n dinţi şi l-a trezit pe Ţurcanu. I-a pus pe Gherman şi pe Nuti Pătrăşcanu, care fuseseră studenţi la Medicină, să-i facă respiraţie artificială. Fapt care, probabil, i-a grăbit sfârşitul. Un om cu trupul zdrobit de bătaie, cu braţele complet luxate, muribund. Era maltratat până în ultima clipă a vieţii cu aceste mişcări de respiraţie care apăreau acum atât de groteşti.
Când şi-au dat seama că murise, au început să intre în panică. Se învârteau speriaţi pe lângă el. Gherman, Roşca, Puşcaşu, căutând să şteargă urmele de violenţă, spălându-i sângele de pe corp şi de pe picioare. Doar Ţurcanu rămăsese în aparenţă calm şi îndreptându-se către uşă a bătut, să-l anunţe pe miliţian. Mi-au rămas întipărite în suflet cuvintele pline de cinism cu care a vestit moartea sărmanei victime:
– Domnu’ şef, anunţati doctoru’ că a încetat să bată inima unui „bandit”!…
Mărturia aparține lui Aurel Visovan în volumul „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit”.
Experimentul Pitești ascuns de autoritățile comuniste
Nicio victimă a odiosului experiment nu are trecut pe certificatul de deces adevărata cauză a morţii. Sunt consemnate diagnostice false. Încercau astfel să şteargă orice urmă a crimelor. Inclusiv cei executaţi în urma unor simulacre de procese aveau trecute pe certificatele de deces diverse afecţiuni. Un fost medic al penitenciarului Gherla, unde a continuat Experimentul Piteşti, a recunoscut acest adevăr. Viorel Bărbos a mărturisit că el îi ştergea din registru. Sau le trecea drept cauză a morţii insuficienţa cardiacă sau TBC pulmonar.
Sursa foto: adevărul.ro
One thought on “Experimentul Pitești – 61 de ani de la primul asasinat”