Potrivit unui studiu Colliers, București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Brașov sunt principalele beneficiare ale migrației interne, fiind considerate cele mai atractive orașe din România pentru românii din restul țării. De ce oare? Simplu, pentru că același studiu spune că tot acestea sunt orașele cu cea mai rapidă creștere economică din Europa din ultimii 20 de ani. În traducere liberă, București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Brașov oferă cele mai multe și mai bune oportunități profesionale și de trai din România. Totodată, cele cinci orașe menționate sunt și cele care atrag în număr semnificativ străinii care aleg să se stabilească definitiv sau temporar în țara noastră.
În același timp, în Pitești ni se prezintă cel puțin o dată pe zi drept mărețe realizări ale întrecerii capitaliste între „muncipiilii” patriei invazia centrelor comerciale. Suntem anunțați cu mândrie patriotică și avânt revoluționar că în Tudor Vladimirescu, Nord – Rolast, Prundu – Autobază și nu numai, se construiesc și vor fi date în folosință noi și mărețe centre comerciale, adevărate edificii ale înscrierii cu succes a Piteștiul pe drumul redevenirii sale ca târg negustoresc, așa cum era și în Evul Mediu. Epitete care mai de care mai hiperbolizante anunță noile ctitorii. Ce mai la deal, la vale, e ceva ce n-a văzut Parisul! Nimic despre vreo companie industrială care să construiască o nouă fabrică cu sute sau mii de joburi aici, nimic despre crearea vreunui hub, unul adevărat, nu doar din vorbe, pentru industriile IT și AI, nimic despre reducerea dependenței de industria auto. Nimic. Doar comerț, consum și iluzia că „mari branduri”, care ne vor face banii să ne sară din portofel sau de pe carduri direct în casieriile și conturile lor, ne fac un mare favor descălecând în urbea noastră de românași cu stea în frunte. Adevărați făuritori de țară acești comercianți. Problema e că ei sunt prezenți și în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Brașov. Deci nimic spectaculos în aceea că vin și la noi. Noutatea ar fi dacă ceilalți investitori din aceste orașe, cei cu adevărat mari și importanți, cei care aduc și creează plus valoare, ar alege și Piteștiul. Dar nu o fac pentru că nu-i atrage nimic aici.
La atât și nimic mai mult se rezumă viziunea economică și de dezvoltare a Piteștiului. Atât s-a putut, ca să citez o dumă la modă în zilele noastre. Nici măcar prezența Uzinei Dacia la doi pași de oraș nu reușește să mai sperie praful care se așterne tot mai gros peste viața tot mai lâncedă și mai râncedă a acestui oraș. N-am auzit o iotă, o vorbuliță, un sunet de la administrația locală, aceeași de 34 de ani, despre viziunea privind dezvoltarea economică a orașului în perspectiva devenirii sale în viitorul foarte apropiat ca nod pentru trei drumuri de mare viteză, autostrăzile spre București și Sibiu și drumul expres spre Craiova. Piteștiul se va afla pe cel mai important coridor rutier paneuropean. Și atât, că atât s-a putut. Atât ține putința și potența administrativă a celor care gestionează acest oraș de trei decenii și jumătate. Decenii de împliniri mărețe, ca să citez din tezele părinților lor politici de dinainte de 1990.
Ne mai supărăm unii dintre noi când ni se spune că Piteștiul nu are o istorie prea bogată, că sute de ani n-a fost altceva decât un prăfuit târg negustoresc aflat la întretăiere de drumuri. Poate că ar trebui să ne acceptăm trecutul și, privind spre viitor, să încercăm să facem ceva acum, în acest ceas târziu, prin care orașul nostru să nu redevină ce a mai fost și nimic mai mult. Adică un prăfuit târg negustoresc aflat la o întretăiere de drumuri, trei de mare viteză și încă vreo câteva naționale și județene.
