Marți, 9 martie, a fost așezată și sfințită piatra de temelie a bisericii din curtea fostei închisori comuniste de la Pitești. Evenimentul a avut loc în prezența membrilor Asociației Fostilor Deținuți Politici – filiala Pitești, precum și a reprezentanților Fundației ,,Memorialul Închisoarea Pitești”. Înaltpreasfințitul Calinic este cel care a sfințit piatra de temelie și a așezat crucea pentru noul Paraclis Arhiepiscopal. Acesta va purta hramul ,,Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia”. Biserica va fi una memorială pentru victimele Fenomenului Pitești.
Lăcașul urmează a se construi în curtea fostului Penitenciar în amintirea deținuților care au suferit în acst loc. Responsabil pentru buna desfășurare a acesor lucrări a fost desemnat părintele Cosmin Ionuț Miloiu. Preotul slujește în prezent la paraclisul construit în clădirea închisorii.
„9 martie 2021. Ziua Deținuților Politici Anticomunisti din Perioada 1944 – 1989 în România la Memorialul Închisoarea Pitești. Împreună cu Asociația Foștilor Deținuți Politici, filiala Pitești și Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului ne-am rugat pentru victimele regimului comunist în interiorul fostei închisori de la Pitești. Am pus piatra de temelie a viitoarei biserici memoriale din curtea fostului penitenciar. Am rostit rugăciuni de pomenire la Monumentul dedicat Închisorii Pitești din apropiere.
Alături de noi a fost și Sergiu Rizescu, vicepreședintele AFDPR. Este unul dintre ultimii supraviețuitori ai detenției din perioada comunistă din Pitești.”. Este mesajul postat pe pagina de socializare Memorialul Închisoarea Pitești.
Scurt istoric al Fenomenului Pitești
Construită între 1937-1941, închisoarea a funcționat ca Penitenciar până în anul 1977. În cadrul evenimentului amintit, cei prezenți au avut ocazia să afle care erau metodele de tortură folosite de Securitate. Au fost rememorate suferințele celor care au îndrăznit să se opună ideologiei comuniste.
Aici au avut loc așa-zisele încercări de „reeducare”, efectuate sub autorizația autorităților comuniste în perioada anilor 1949-1952. Acestea sunt cunoscute cunoscute sub denumirea Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești. Fenomenul/Experimentul Pitești a fost stopat în septembrie 1951. Bătăi și torturi brutale erau administrate zilnic cu scopul de a „reeduca total” deținuții politici. Majoritatea erau studenți, membri în grupări interzise de comuniști ca PNL, PNȚ. Erau vizați și cei inspirați de Garda de Fier sau membri sioniști ai comunității evreiești din România. Esența metodei folosite la Pitești era transformarea victimelor în călăi. Tortura de la Pitești poate fi apreciatǎ drept un simplu mijloc, nu un scop.
Estimările totale referitor la numărul celor care au suferit acest experiment sunt cuprinse între aproximativ 1000 și 5000. A fost cel mai mare și cel mai agresiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul de Est.
Alexandr Soljenițîn considera că experimentul de la Pitesti este „cea mai teribila barbarie a lumii contemporane”. Soljenițîn a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1970. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, considera Fenomenul Pitesti ca „una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra”.
